Descoperisem Galaxia
in lumina diminetii de vara,
cand razele soarelui imi desenau
pe piele
intepator,si dulce,
un nou inceput.
De-a lungul vremii aflasem
un firicel de stele,
dar ascundeau lumina
si-n data ma goneau
spre-al meu taram de umbre
si inimi impietrite.
Ciudat,dar Galaxia
imi accepta privirea
imi oferi scanteia
ce-avea s-aduca
startul
resuscitarii grele.
Calatorit-am lin
pe cai nemaisimtite,
privind cum universul
si ranile se-nchid,
prin porii mei salbatici
iubire lunecand.
Descoperisem Galaxia
ce mult o cautasem,
dar sub a lunii toamna
ce scrijelea pe mine
melancolii si vise,
pleca,si dusa fuse,
lasand in urma doar
puhoi de visuri frante.
vineri, 9 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
e bine uneori cand se aseaza uitare..
smile you are wonderful!
multumesc nona!
Trimiteți un comentariu