Pe talerele grele
ceva s-a asezat,subit,
o raza de speranta
l-a sagetat,cumplit.
Era in dimineata
cand norii toti dormeau,
doar soarele privind
cum flacari izbucneau.
Se-aprinse iar farama
din ceea ce parea
ca-i ingropat si zace
adanc in fiinta sa.
Ochii de zeita
pe loc l-au fermecat,
iar flacarile ardeau
acuma neincetat.
Pe talerele grele
ceva plutea,radea,
cu inima-n perfuzii
el cantarea,iubea.
Pentru V.
vineri, 17 iulie 2009
luni, 13 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)